CE SUNT BOLILE INFLAMATORII INTESTINALE?
Bolile inflamatorii intestinale (BII), care includ boala Crohn și colita ulcerativă, sunt boli inflamatorii recurente legate de sistemul imunitar, în care apare o inflamație cronică a unor părți ale tractului digestiv. BII sunt asociate cu o activitate crescută a sistemului imunitar al tractului digestiv, însoțită de diaree, durere abdominală și alte simptome intestinale, și se pot manifesta și în organe și sisteme din afara tractului gastrointestinal, inclusiv articulații, vedere, piele și ficat.
SUNT FRECVENTE BOLILE INFLAMATORII?
Cea mai mare răspândire o au în Europa de Vest (afectează aproximativ 1 din 1.000 de persoane) și în America de Nord (afectează aproximativ 2 din 1.000 de persoane). În Europa Centrală și de Sud, America de Sud, Asia și Africa, aceste boli sunt mai puțin frecvente. Totuși, incidența bolilor inflamatorii intestinale este mai mare la persoanele de origine africană și hispanică care trăiesc în America de Nord. Cel mai adesea, boala începe să se manifeste între 20 și 40 de ani, al doilea vârf de apariție fiind între 50 și 70 de ani. Incidența BII la bărbați și la femei nu diferă semnificativ.[1][2]
CARE ESTE DIFERENȚA DINTRE BOALA CROHN ȘI COLITA ULCERATIVĂ?
Deși simptomele sunt adesea aceleași, cele două boli au caracteristici diferite.
De exemplu, boala Crohn poate afecta orice parte a tractului digestiv, dar mai des intestinul subțire, cu formarea de fistule și ulcerații; rectul de obicei nu este afectat, iar sângerarea rectală (cu excepția cazurilor de colită) este rară. Pentru diagnostic se folosesc investigații precum radiografiile, colonoscopia și examenul histologic al unor părți ale intestinului.
Colita ulcerativă (CU) afectează doar intestinul gros, afectează întotdeauna rectul, motiv pentru care apar sângerări frecvente. În acest caz însă nu se formează fistule. Procesul de diagnostic este asemănător celui din boala Crohn.[3]
CUM SE MANIFESTĂ ACESTE BOLI ÎN AFARA INTESTINULUI?
Cel mai adesea putem observa simptome extraintestinale în colita ulcerativă și în boala Crohn atunci când aceasta afectează intestinul gros, adică asociate cu colita, comparativ cu boala Crohn fără colită. Acestea afectează și articulațiile (artrită, spondilită anchilozantă, inflamația articulației sacroiliace), ochii (conjunctivită sau inflamația corneei), pielea (eritem nodos, piodermă gangrenoasă), mucoasa bucală (ulcerații aftoase), ficatul (calculi biliari, colangită sclerozantă, pericolangită, ciroză, hepatită autoimună), rinichii (calculi urinari, hidronefroză).
În cazurile grave de BII, precum și după intervențiile chirurgicale în BII, se poate dezvolta malabsorbția: absorbția deficitară a nutrienților, a macro- și microelementelor și a vitaminelor. Aceasta poate duce la deficitul lor și se poate manifesta prin anemie, niveluri reduse de calciu și magneziu în sânge, tulburări de coagulare a sângelui și demineralizarea țesutului osos. La copii, malabsorbția poate fi însoțită de o întârziere a creșterii și a dezvoltării.
Se pot dezvolta, de asemenea, complicații tromboembolice și amiloidoză (pe fondul unui proces inflamator și purulent prelungit).[4] Amiloidoza este cauzată de acumularea proteinei amiloide.
CARE SUNT CAUZELE INFLAMAȚIEI INTESTINULUI?
Cauzele bolilor inflamatorii intestinale nu sunt pe deplin clare. Printre factori pot fi predispoziția genetică, calitatea mediului, alimentația, starea imunității sau starea microbiotei intestinale, de exemplu din cauza expunerii insuficiente la microorganisme în copilărie ca urmare a unei igiene excesive (vezi Figura 1). Dacă o persoană are pacienți cu BII printre rudele de gradul întâi, riscul de a dezvolta boala este de aproximativ 4-20 de ori mai mare. Predispoziția congenitală este mai pronunțată în boala Crohn decât în colita ulcerativă. Există mai multe mutații genetice care pot prezice susceptibilitatea la BII.[5] Se crede că fumatul agravează evoluția bolii Crohn, dar reduce și riscul de a dezvolta colită ulcerativă. Apendicectomia, efectuată pentru apendicită acută, reduce, de asemenea, riscul de colită ulcerativă. Utilizarea antiinflamatoarelor nesteroidiene (AINS) și a contraceptivelor orale poate crește riscul de a dezvolta boala Crohn. Unele date indică faptul că utilizarea antibioticelor în copilărie poate fi asociată cu un risc mai mare de a dezvolta boli inflamatorii intestinale.[6]
CE ROL JOACĂ MICROBIOTA INTESTINALĂ ÎN DEZVOLTAREA BII?
Microbiota intestinală joacă un rol important, deși încă puțin studiat, în dezvoltarea bolilor inflamatorii intestinale. Multe studii pe pacienți cu aceste boli indică disbioza — o perturbare a echilibrului, a structurii și a funcției microbiotei —, precum și o scădere a cantității de bacterii cu efecte antiinflamatorii, care pot contribui la dezvoltarea și persistența inflamației intestinale cronice.[7]
CUM SE TRATEAZĂ BOLILE INFLAMATORII INTESTINALE?
Specialiștii oferă sfaturi privind obiceiurile alimentare și modul de a face față situațiilor stresante. Unele surse afirmă că anumite diete, precum cele cu un aport semnificativ redus de carbohidrați, pot ameliora simptomele. Totuși, studiile controlate nu au confirmat acest lucru fără echivoc. În schimb, eliminarea situațiilor stresante are un efect clar pozitiv.
Bolile inflamatorii intestinale nu au încă un tratament definitiv, dar terapia medicamentoasă poate ameliora puseele dureroase. Pentru tratament se folosesc mai multe grupe de medicamente, precum: acidul 5-aminosalicilic, corticosteroizii, imunosupresoarele, terapia biologică (anticorpi monoclonali împotriva citokinelor inflamatorii) și medicamentele antiinflamatorii țintite cu molecule mici (de exemplu, inhibitori ai Janus kinazei sau modulatori ai receptorului sfingozin-1-fosfat). În unele cazuri se administrează și antibiotice, precum metronidazol sau ciprofloxacină, și probiotice.
Aproximativ 80% din cazurile de boală Crohn și 20% din cazurile de colită ulcerativă necesită tratament chirurgical. În cazuri rare, aceste intervenții duc la o vindecare completă.[8]
CARE ESTE IMPORTANȚA INTERVENȚIILOR ASUPRA MICROBIOTEI ÎN TRATAMENTUL BII?
Întrucât microbiota intestinală poate juca un rol important în dezvoltarea bolilor inflamatorii intestinale, oamenii de știință lucrează în prezent la intervenții terapeutice care țintesc tocmai influențarea ei.[9] Includerea anumitor probiotice în tratamentul standard al bolilor inflamatorii intestinale poate ajuta la ameliorarea simptomelor disbiozei. Acestea susțin echilibrul microbiotei intestinale prin suprimarea bacteriilor dăunătoare și, în același timp, prin refacerea speciilor benefice. În plus, probioticele au un efect pozitiv asupra sistemului imunitar: întăresc funcția celulelor imunitare fără a afecta negativ imunitatea umorală și contribuie la reducerea nivelului de complexe imune circulante.[10] (vezi Figura 2)
CARE SUNT REZULTATELE STUDIILOR CLINICE CU PROBIOTICE ÎN BII ȘI CE SPUN EXPERȚII?
Mai multe revizuiri sistematice ale studiilor clinice au confirmat că probioticele pot ajuta la inducerea și menținerea remisiunii colitei ulcerative, precum și la reducerea inflamației neorectului creat chirurgical după o operație la colon (pouchită). Pe de altă parte, eficacitatea lor în boala Crohn nu este încă suficient demonstrată. Sunt necesare cercetări suplimentare privind eficacitatea și siguranța lor pentru a înțelege mai bine rolul probioticelor în tratamentul complex și în prevenirea colitei ulcerative.[11] [12] [13] [14]
Recomandările actualizate ale Organizației Mondiale de Gastroenterologie privind probioticele și prebioticele indică posibilitatea utilizării unor tulpini de probiotice și a combinațiilor lor pentru tratamentul adjuvant și prevenirea pouchitei, pentru inducerea și menținerea remisiunii colitei ulcerative.[15]
Dacă tu sau cineva apropiat suferă de colită ulcerativă, întreabă-ți gastroenterologul despre posibilitatea includerii unor probiotice în schema de tratament și de prevenire a acutizărilor acestei boli.
SE EFECTUEAZĂ TRANSPLANTUL DE MICROBIOTĂ FECALĂ ÎN BII?
O altă tehnologie care țintește microbiota intestinală și care este studiată activ în prezent în studii clinice privind BII este transplantul de microbiotă fecală (TMF). TMF reprezintă introducerea în tractul gastrointestinal al pacienților a unei suspensii fecale special procesate și pregătite, obținute de la donatori sănătoși, cu scopul de a reface o microbiotă intestinală stabilă. S-au demonstrat rezultate favorabile ale TMF în tratamentul colitei ulcerative.[16] Totuși, în boala Crohn experții nu sunt de acord asupra utilizării TMF pentru tratament, dar nimeni nu se îndoiește că și în acest caz este necesară o schimbare a microbiotei tractului digestiv. Sunt încă în desfășurare studii care încearcă să dezvăluie importanța modificării microbiotei (inclusiv a TMF) și modul de utilizare a acesteia în tratamentul bolilor inflamatorii intestinale.[17]
