CE ESTE HISTAMINA, CUM SE FORMEAZĂ ȘI SE METABOLIZEAZĂ ȘI CUM AFECTEAZĂ TRACTUL DIGESTIV?
Histamina este o substanță pe care corpul nostru o produce și o folosește în mod natural în diverse scopuri. Se formează dintr-un aminoacid numit L-histidină, cu ajutorul unei enzime speciale. Această substanță este stocată în celulele sistemului imunitar care participă la reacțiile alergice, precum și în unele celule ale stomacului, nervilor și ganglionilor limfatici. Atunci când organismul „decide" că are nevoie de histamină, aceste celule o eliberează.
Trombocitele, celule imunitare speciale și bacteriile din intestin pot, de asemenea, produce histamină. Aceste bacterii joacă un rol important în producerea ei și în funcționarea generală a organismului nostru.
Astfel, histamina ajută corpul să reacționeze la diverse situații, precum leziuni, alergii sau susținerea digestiei. [1]
Corpul nostru procesează histamina cu ajutorul a două enzime: DAO (diaminoxidaza) și HNMT (histamin-N-metiltransferaza). În special DAO joacă un rol cheie în modul în care histamina este absorbită în sânge. Această enzimă se formează în principal în intestine, placentă și rinichi. [2]
Efectele histaminei asupra corpului depind de receptorii de care se leagă și de localizarea acestor receptori:
- Receptorii H1: determină dilatarea vaselor de sânge, îngustarea căilor respiratorii și provoacă mâncărime.
- Receptorii H2: influențează formarea acidului gastric.
- Receptorii H3: reglează somnul și starea de veghe.
- Receptorii H4: ajută la controlul sistemului imunitar.
În sistemul digestiv, histamina are trei funcții principale:
- Ajută la controlul scaunelor.
- Susține producerea acidului gastric.
- Controlează echilibrul ionilor în celulele intestinului gros. [3]
CE ESTE INTOLERANȚA LA HISTAMINĂ?
Intoleranța la histamină (științific: histaminoză enterală, hipersensibilitate la histamina alimentară) este o tulburare descrisă pentru prima dată la începutul secolului XXI, asociată cu o perturbare a capacității organismului de a metaboliza histamina primită. Nu este o boală ca atare, ci un tip de hipersensibilitate alimentară non-alergică, care se dezvoltă ca urmare a unui dezechilibru între histamina care intră în organism și cea metabolizată, ceea ce duce la acumularea ei în plasmă și la apariția unor reacții non-imunologice. [4]
CE PRODUSE CONȚIN CEA MAI MULTĂ HISTAMINĂ?
Histamina pe care o consumăm cu alimentele se găsește în multe produse, în concentrații diferite, în funcție de maturitatea, termenul de valabilitate și metoda de procesare. Cea mai mare concentrație o au alimentele fermentate, în care histamina se produce prin fermentație bacteriană. Printre acestea se numără peștele uscat sau conservat, mezelurile și șuncile, toate tipurile de brânzeturi, produsele din soia fermentate, produsele care conțin oțet, alcoolul (în principal vin roșu, bere, șampanie, whisky și coniac); concentrația de histamină este mai mare și în unele legume: vinete, spanac, roșii și avocado (vezi figura 1). [5]
Figura 1. Exemplu de alimente cu conținut ridicat de histamină
CE ALIMENTE NU PROVOACĂ DE OBICEI INTOLERANȚĂ LA HISTAMINĂ ATUNCI CÂND SUNT CONSUMATE ÎN CANTITĂȚI NORMALE?
Astfel de produse și băuturi includ apa, cafeaua, ceaiul, sucurile de casă din fructe și legume „permise"; pâinea, produsele de panificație, cartofii, orezul, pastele, meiul, hrișca, porumbul; iaurtul, brânza proaspătă; salata verde, conopida, broccoli, cicoarea, morcovii, usturoiul, ceapa, castravetele, dovleacul, dovlecelul, ardeiul, ridichea, anghinarea, rubarba, sparanghelul; mărul, para, cireșele timpurii, piersica, caisa, pepenele, afinele; condimentele, ierburile aromatice; uleiul vegetal, oțetul; carnea proaspătă/congelată (pasăre, vită, vițel, miel, porc); peștele proaspăt/proaspăt congelat (cod, eglefin, păstrăv, merluciu, halibut); șunca (proaspătă, fiartă și de calitate), ouăle (fierte); gemul din fructe „permise" (în principal fructe necitrice); mierea, untul, margarina. [6]
Totuși, experții subliniază că evaluarea adecvării produselor doar în funcție de nivelul de histamină nu este pe deplin corectă, deoarece nivelurile de histamină variază considerabil și există îndoieli că histamina ar fi singurul factor care provoacă intoleranța. [7]
DE CE APARE INTOLERANȚA LA HISTAMINĂ?
Intoleranța la histamină apare cel mai adesea din cauza lipsei enzimei DAO, care procesează histamina în organism și previne absorbția ei excesivă în sânge. Această problemă poate fi congenitală (cauzată de modificări genetice) sau dobândită pe parcursul vieții.
Deficitul congenital de DAO este legat de erori în genele care controlează producerea ei.
Deficitul dobândit poate fi rezultatul unei afectări a peretelui intestinal, de exemplu în boala celiacă sau în bolile inflamatorii intestinale.
Producerea de DAO poate fi redusă și sub influența alcoolului sau a anumitor medicamente, de exemplu:
- analgezice (de exemplu, ibuprofen),
- antibiotice (de exemplu, cefuroximă),
- medicamente pentru inimă (de exemplu, verapamil),
- vitamina C în doze mari și altele.
Aceste substanțe pot încetini activitatea enzimatică a DAO deoarece, la fel ca histamina, se leagă de siturile sale active.
Studiile au arătat că persoanele cu intoleranță la histamină au adesea o activitate DAO redusă. Dimpotrivă, cu o dietă săracă în histamină, activitatea DAO poate crește semnificativ, ceea ce ajută la ameliorarea simptomelor. [8]
CE ROL JOACĂ MICROBIOTA TRACTULUI DIGESTIV ÎN DEZVOLTAREA INTOLERANȚEI LA HISTAMINĂ?
Studiile au arătat că intestinele persoanelor sănătoase au mai multe bifidobacterii, în timp ce la persoanele cu activitate DAO redusă predomină proteobacteriile. Unele bacterii, inclusiv probioticele, pot produce histamină și substanțe similare cu ajutorul unei enzime speciale.
Pe de altă parte, unele bacterii pot descompune histamina și substanțele similare, ceea ce poate ajuta la ameliorarea problemelor cauzate de histamina din alimente precum brânza, vinul sau pasta de miso. Această capacitate depinde de tipul specific de bacterie. În viitor, aceste bacterii utile ar putea fi folosite pentru a corecta cantitatea de histamină din alimente sau pentru a o descompune în organism.
Studiile microbiotei intestinale la persoane sănătoase și la pacienți cu intoleranță la histamină au arătat predominanța bifidobacteriilor la indivizii sănătoși și a proteobacteriilor la cei cu activitate DAO redusă. Unele tulpini de bacterii, inclusiv cele probiotice, conțin enzima L-histidin-decarboxilază, care asigură sinteza histaminei endogene și a altor amine biogene în corpul uman. De aceea, prezența unor astfel de tulpini în tractul gastrointestinal poate crește sensibilitatea unor persoane la histamina din alimente.
Totuși, anumite microorganisme au capacitatea de a descompune aminele biogene din alimente, în special histamina și tiramina. Probabil că în acest proces sunt implicate aminooxidazele microbiene care conțin cupru, precum histamin-oxidaza. Nu toate bacteriile pot descompune substanțe precum histamina — depinde de specie. În viitor, speciile utile de bacterii ar putea fi folosite pentru a reduce cantitatea de histamină din alimente precum brânza, vinul sau miso, dar și pentru a descompune histamina care ajunge în organism prin alimente sau este produsă de organismul însuși. [9]
CARE SUNT MANIFESTĂRILE CLINICE ALE INTOLERANȚEI LA HISTAMINĂ?
Intoleranța la histamină se manifestă printr-un spectru larg de simptome nespecifice, cauzate de localizarea celor patru tipuri de receptori de histamină în diferite organe și țesuturi ale corpului. Cele mai frecvente manifestări apar la nivelul tractului digestiv, al pielii, al sistemului respirator, nervos și cardiovascular (vezi figura 2).
Figura 2. Manifestările clinice și cauzele creșterii nivelului de histamină în corpul uman. DAO – diaminoxidaza; H – histamină. [10]
CUM SE DEPISTEAZĂ INTOLERANȚA LA HISTAMINĂ?
Dacă se suspectează intoleranța la histamină, medicul trebuie să excludă alte tipuri de intoleranță alimentară, boli ale tractului digestiv, alergii alimentare și multe alte afecțiuni. Se analizează și medicamentele pe care le ia pacientul, pentru a le identifica pe cele care contribuie la reducerea activității DAO. Dacă medicul poate exclude toate aceste cauze posibile, pacientului i se recomandă să țină un jurnal alimentar cu o descriere detaliată a simptomelor care apar ca răspuns la consumul unui anumit aliment.
În 2021, Societatea Alergologilor și Imunologilor din Germania, Austria și Elveția a publicat ghiduri pentru gestionarea pacienților cu intoleranță la histamină. Se recomandă o dietă de eliminare în trei faze, personalizată și centrată pe simptome, pentru a ameliora simptomele intoleranței la histamină. Esența acestei abordări este reintroducerea constantă și treptată a posibilelor alimente declanșatoare în alimentația pacientului, după excluderea lor prealabilă. Acest lucru ajută la prevenirea apariției deficiențelor nutriționale care pot apărea în cazul excluderii stricte a tuturor alimentelor care conțin histamină. Ameliorarea clinică cu această dietă timp de 6 săptămâni este considerată o confirmare a intoleranței la histamină. [11]
CARE SUNT PROCEDURILE TERAPEUTICE PENTRU INTOLERANȚA LA HISTAMINĂ?
Se recomandă un examen de diagnostic combinat cu o dietă personalizată, orientată în principal spre optimizarea aportului de nutrienți, ceea ce va permite o monitorizare fiabilă a simptomelor.
Această abordare este mai potrivită decât stabilirea unei diete generale, nepersonalizate. Consilierea nutrițională calificată îi va feri pe pacienți de diete care duc la restricții inutile și la scăderea calității vieții.
Se folosește un tratament empiric (de probă) cu antihistaminice. Medicul curant selectează medicamentul specific și schema de dozare după ce ține cont de simptomele pacientului. Tratamentul cu antihistaminice are o durată limitată și servește și ca test terapeutic și de diagnostic.
Suplimentele alimentare care conțin enzima DAO de origine animală sau vegetală au fost studiate ca o posibilă intervenție terapeutică pentru intoleranța la histamină, dar eficacitatea lor nu a fost încă suficient dovedită, iar experții nu le recomandă pentru utilizarea clinică de rutină.
Cercetătorii studiază modul în care bacteriile probiotice ar putea ajuta în problemele legate de histamină. Unele ar putea reduce cantitatea de histamină sau chiar o pot descompune. Este însă important să alegi tipurile potrivite de bacterii probiotice, care nu produc histamină. Nu avem încă rezultate definitive, dar pe baza datelor experimentale putem considera că anumiți reprezentanți ai genului Bifidobacterium sunt candidați importanți pentru viitoare cercetări clinice. [12]
